Cunosc persoane care întrebau de ce sărbătorim 1 decembrie, este oare și pentru noi o zi națională? Credem că da! Pentru că sărbătoarea comemorează Adunarea de la Alba Iulia și Unirea provinciilor Transilvania, Banat, Maramureș cu Regatul Romîniei. Sărbătorim pentru că nu am uitat, pentru că ne pasă, pentru că avem sânge de român și pentru că Prutul nu e o frontieră!
Pentru OSB Timișoara a devenit o tradiție să sărbătorim Ziua Națională a României la Alba Iulia. Dacă programul solemn a început la ora 9:30, peste 60 de basarabeni din Timișoara au pornit cu 2 autocare o dată cu răsăritul soarelui, la ora 6:00. Patru ore de veselie, cântece patriotice și voie bună în drum spre Orașul Marii Uniri. A fost un drum lung, cu doar 2 popasuri la strigătele pasagerilor : „Să oprească nea șoferu, să mănânce pasagerul!”unde ne-am potolit foamea și setea.
Drumul lung nu ne-a obosit, plini de energie și nerăbdători, la coborârea din autocar am fost împărțiți în 2 echipe. În continuare am participat la „Parada militară” fiind conduși de membrii vechi ai organizației precum Alexei Dumbrov și Rudei Ghenadie. Următoarea destinație a fost „Muzeul Național al Unirii” unde am simțit spiritul arhitecturii romantice ce ne-a bucurat ochii și obiectivele aparatelor de fotografiat.Am rămas plăcut impresionați de Sala Unirii,unde s-a și votat Unirea Transilvaniei cu România.
Printr-un pridvor deschis cu arcade mari am pătruns în interiorul Catedralei Încoronării. Iconostasul, mobilierul și stranele din lemn de stejar împrăștie un miros de stil bizantin. Plăcile de marmură cu inscripțiile comemorative care ilustrează cele 4 evenimente importante au fost surse de informație pentru noi.
Oricât de obosiți și grăbiți eram, nu am putut să rămânem reci și indifirenți când am intrat în Cetatea Alba unde istoria a avut curajul să renască și să trăiască din nou.La ieșirea din Cetate e imposibil și nedrept să nu te oprești să faci o poză, două cu Statuia lui Mihai Viteazu relizată în bronz, și mai ales că a fost ridicată cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. Timpul rămas l-am folosit rațional participând la Concertul Alin Ignat și Delia,unde ne-am încins într-o horă.
În jurul orei 20:00 am fost nevoiți să ne despărțim de Alba Iulia, luând cu noi emoțiile plăcute și lecțiile de istorie și urmărind de pe geamurile autocarului, focurile de artificii care se ridicau la cer, focul Unirii, în speranța de a ne întoarce la anul viitor.