Un cuplu, un tot întreg. Împreună pe scenă, împreună în viața de zi cu zi și tot împreună au rămas după subitul accident. Dumnezeu i-a luat alături prea devreme pe aștrii limbii române și a culturii românești. După 21 de ani, încă mai plînge un popor, o națiune; un fiu rămas orfan și rude îndurerate.
În noaptea 29-30 octombrie 1992, soţii Aldea-Teodorovici au decedat în urma unui tragic accident rutier. Astăzi privim în trecut și ne dăm seama de importanța lor, iar aportul adus națiunii este unul exorbitant, piesele lăsate ca testament poporului sunt mereu ascultate și cîntate cu demnitate.
Au inspirat generaţii întregi, au făcut să ne ridicăm capul şi să ne uităm cu mândrie în trecut şi cu speranţă în viitor, ei au cântat despre limba română în limba română, aşa cum nimeni n-a mai făcut-o. Vocile lor au răsunat și încă mai susură între Prut şi Nistru. Sunt puntea între trecut și viitor ; între minte și suflet.
Valoarea lor rămîne una cu adevărul și identitatea veritabilă. Ei au scris istorie, o istorie adevărată ; bazată pe cultură, croită din stofa identității naționale și culturale, pe care o vom păstra și pentru generațiile de apoi. Aportul lor sunt piesele și istoria, iar noi le vom păstra veșnic în viață pentru adevărata noastră identitate și acel spirit patriotic care se trezește la fiecare fredonare.
Două inimi- un destin. Un destin viu în patriotismul din noi.
(autor: Beatrice Bușinschi)