La 2 martie se împlinesc 24 de ani de la conflictul armat de pe Nistru – un conflict înghețat, soldat cu mii de răniți, care a luat viața a circa 800 de oameni. Efectele războiului din Transnistria se fac resimțite și astăzi, cel mai major dintre ele este că acesta rămâne a fi o barieră pentru integrarea Republicii Moldova în structurile europene.
Deși în 24 de ani, atât la Chișinău, cât și la Tiraspol s-au schimbat liderii, aceștia nu au reușit să găsească o soluție pentru rezolvarea diferendului transnistrean. Trupele rusești continuă să staționeze în Transnistria, Rusia și-a consolidat și mai mult poziția în regiune, iar generația tânără din stânga Nistrului nu știe că această bucată de pământ aparține Republicii Moldova.
Războiul din Transnistria a izbucnit la 2 martie, în ziua în care țara noastră a aderat la ONU. Transnistria își declarase deja din septembrie 1990 independența, iar puterea de la Chișinău nu mai putea controla zona după ce sovietele locale au refuzat să se supună legilor votate la Chișinău. Aderarea Moldovei la ONU era un semnal că republica separatistă este ilegală. Cazacii și gardiștii au trecut la acțiune, atacând în noaptea de 1 spre 2 martie secția de poliție de la Dubăsari, unde știau că efectivul este prea mic și neînarmat ca să poată riposta. 34 de polițiști care se aflau atunci în sediu au fost arestați și duși într-o închisoare din Tiraspol. Cei care au reușit să scape s-au retras în Coșnița și Cocieri, unde au adunat forțe cu scopul de a apăra aceste sate aflate pe malul drept al Nistrului. În toată zona transnistreană a fost decretată mobilizare generală. Armata a 14-a a Federației Ruse și mercenarii cazaci au fost, de fapt, cei care au luptat cu Chișinăul în războiul din 1992. Luptele finale s-au dat în orașul Tighina, unde au murit zeci de oameni. Polițiștilor moldoveni li se interzice să mai intervină, iar orașul Tighina este pierdut pentru Moldova.
Focurile armate s-au încheiat la 21 iulie 1992, după ce președintele de atunci, Mircea Snegur, și liderul rus, Boris Elțin, au semnat Convenția moldo-rusă privind reglementarea conflictului transnistrean. Această Convenție a stopat ostilitățile militare, conflictul, însă, a rămas în continuare nesoluționat până în prezent, deoarece liderii separatiști din stânga Nistrului doresc recunoașterea independenței.
La 24 de ani de la izbucnirea războiului din Transnistria, nu s-a găsit nicio soluție pentru rezolvarea acestuia. Deși au loc runde de negocieri, atât liderii de la Chișinău, cât și cei de la Tiraspol, nu au ajuns încă la un consens în ceea ce privește statutul Transnistriei, iar Rusia refuză în continuare să-și retragă armata încălcând angajamentele pe care și le-a asumat. Ba mai mult, în ultima perioadă, provocările din partea autorităților transnistrene sunt din ce în ce mai frecvente. Un bun exemplu este închiderea școlilor cu predare în limba română.
Noi, Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara, venim cu un mesaj de condoleanțe adresat persoanelor și familiilor care și-au pierdut oamenii dragi în Războiul din Transnistria. Sperăm că în viitorul apropiat, conflictul va fi soluționat și ni se va întoarce ceea ce ne aparține pe bună dreptate – Transnistria, acesta fiind primul pas spre Marea Unire pe care ni-o dorim cu toții.
Andreea Bălățel
